Ceata toamnei, vis de jale,
Peste munti si vai s-abate.
Vantul scutura copacii,
Seci fantome dezbracate.
Singuratic, trist, vegheaza
Un copac nescuturat -
Varful lui cel verde pare
Ca-i de lacrime udat.
Pustiirea din natura
Este inima-mi cernita,
Iar copacul verde, draga,
E icoana ta leita.(Heinrich_Heine)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu